Un meniu combo pare simplu până îl treci în sistem.
Burger, cartofi, băutură: la ce preț?
Clientul poate alege între două băuturi?
Poate schimba cartofii cu salată, dacă plătește diferența?
Într-un meniu tipărit, răspunsurile stau în scris mărunt sau într-o discuție cu ospătarul.
Combo-ul se compune din pași
Pentru fiecare combo, definești ce alege clientul.
Primul pas poate fi felul principal.
Al doilea, garnitura.
Al treilea, băutura.
Clientul parcurge pașii pe telefon, în ordine, și vede ce a ales înainte să trimită comanda.
Poți limita alegerile
La fiecare pas stabilești câte opțiuni poate alege clientul, minim și maxim.
La băutură poate alege una.
La sosuri poate alege până la două.
Dacă nu alege ce e obligatoriu, nu poate trimite comanda mai departe.
Fiecare opțiune poate avea preț propriu
O băutură obișnuită intră în prețul meniului.
Una mai scumpă poate adăuga câțiva lei.
Clientul vede diferența înainte de comandă, nu pe bon.
De ce contează pentru bonul mediu
Un client care ar fi luat doar un burger vede, în aceeași pagină, varianta cu garnitură și băutură.
Nu îi explică nimeni nimic.
Alege singur dacă merită.
Pentru echipă, comanda e clară
Ospătarul sau bucătarul vede comanda cu toate alegerile făcute.
Nu mai întreabă „ce garnitură a vrut?” și nu mai ghicește.
Meniurile combo fac parte din pachetul Business.
Un combo bine definit se vinde singur, iar echipa nu mai pune întrebări la fiecare comandă.
